Ți-ai pus vreodată întrebarea, cât durează să treci peste cineva? Mai ales dacă cu respectiva persoană ai atâtea amintiri plăcute și atât de mult timp împreună? Cine zice 1 an, ar putea să aibă dreptate.
Dar adevărul este, că durează mai mult de 1 an. Contorizarea începând din momentul realizării că drumul pe care vă aflați duce către sfârșit. Unul dureros ce-i drept. Atâta timp cât ar fi fost la mijloc cu adevărat sinceritatea, dragostea pe care ați stabilit-o de comun acord, ar fi fost mai simplu.
Ar fi fost mai ok. Mai puțin dureros și mai puțină luptă interioară punându-ți atâtea întrebări inutile, din punctul meu de vedere, riscând locul de muncă pentru o situație care, dacă amândoi ar fi fost maturi și adulți, ar fi discutat-o. Dar nu, nu aș mai fi aici să scriu articolul ăsta atunci.
Oameni buni, dragostea consumă și se golește dacă nu este umplută la loc. E natural, e firesc, e ceva ce ar trebui să știți deja până acum! E absolut normal, ca în timp să ajungi să zici: „Nu mai ești persoana de care m-am îndrăgostit” și este absolut normal să gândești asta. Dar ai curajul să-i te duci în fața respectivei persoane și să-i spui că îți pierzi timpul degeaba, ca nu o mai iubești.
Dar e prea mult să ai curajul să zici asta, pentru că asta ar însemna să fi iubit cu adevărat. Așa că, inevitabil veți trece amândoi printr-o perioadă nefastă, ce ar fi putut să fie ocolită foarte ușor. Dar ambiția unuia sau amândorura, orgoliul unuia sau amândorura, te împiedică să fi matur, să fi rațional și să te legi de iubirea (dacă a existat) pentru persoana respectivă ca să nu o faci să sufere. Cu cât mai repede tai orice legătură, cu atât poți deschide ușa timpului să înceapă procesul de vindecare.
Cel mai mult gândește-te, nu ai pierdut nimic. Ai câștigat o groază! Libertatea de a fi cine vrei, cu cine vrei. Libertatea de a te simți fericit. Nu ai pierdut nimic, căci sentimentul de respingere nu există. Nu ai fost respins, ci efectiv, ai fost neînțeles. Dacă ai dat totul, omenește posibil și fără să sufoci și tot ajungi în acel punct al despărțirii, crede-mă, nu trebuie să ai nici un regret. Pentru că nu există.
Sunt întotdeauna 2 fețe ale unei monede. Există aceea față dureroasă sau te poți uita la partea în care câștigi foarte mult. Evident poți face, dacă te iubești. Dacă existența sentimentului de dragoste este condiționată de existența unei persoane asupra căreia să-ți exerciți așa zis-ul sentiment de dragoste, atunci aia nu e dragoste. Este o falsă confirmare a unui sentiment pe care, din păcate, individual nu ai reușit să-l guști în profunzimea înțelesului său.
Dar câștigat va fi întotdeauna cel care nu a stagnat și nu a stat. Câștigat va fi întotdeauna cel care evoluează. Pentru că evoluând, învață despre sine însuși și ajunge să se cunoască mai bine decât ar fi crezut vreodată că poate să fie cunoscut de persoana pe care credea că îl/o iubește.
Așa că 1 an? Mai mult sau mai puțin, dar atâta timp cât poți privii lucrurile dintr-o altă perspectivă. În rest….. numai de bine!
Lasă un răspuns