2 Ani De Molii Eliberate

Santorini Sunrise

Azi se fac fix 2 ani de când am început un nou capitol în viața mea. Un capitol ce se axează extrem de mult pe mine însumi. Pe ceea ce cred că ar trebui să fi fost mai demult, dar până la urmă toate se-ntâmplă la timpul lor, atunci când trebuie.

Oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri.

Proverb japonez

Chiar dacă experiența a fost una dureroasă și este, în unele mici momente, sunt bucuros și fericit. Pentru că în 2 ani de zile am reușit să fac, ceea ce nu reușisem să fac în 9 ani. Mi-am îndeplinit unul dintre cele mai mari dorințe ale mele și anume să călătoresc. În 2 ani am trăit și am întâlnit atât de mulți oameni minunați, am tăiat legături toxice și am legat altele noi. Am petrecut mult mai mult timp cu mine însumi și pot spune cu mâna pe inimă, că singurătatea nu este ceva de speriat. La naiba, în vremurile astea, un pic de timp cu tine însuți, este la mare căutare.

M-am redescoperit și am început să mă ascult mai bine. Mi-am setat obiective clare și am descoperit că, atunci când îmi pun energia în joc în a-mi realiza obiectivele, nu am nevoie de cineva care să-mi umple golul din mine. Sunt întreg, eram întreg și voi fi întreg. Mi s-a schimbat întreaga percepție asupra iubirii și a tradiționalei căsnicii. Am realizat în acești 2 ani de zile, că sunt capabil de orice îmi pun în cap. Dacă înainte, luptam până la ultima suflare, pentru fericirea altei persoane, acum lupt până dincolo de ultima suflare pentru fericirea mea.

2 ani de molii eliberate

Dacă acum 1 an, această zi era una tristă pentru mine, acum am schimbat perspectiva și asta datorită unor persoane care m-au ajutat în acest drum să privesc lucrurile altfel. Sărbătoresc, dar nu trist, ci fericit, pentru că sărbătoresc libertatea de a mă cunoaște mai bine, de a mă asculta mai mult, de a începe într-un final să mă iubesc, așa cum sunt. Sunt 2 ani de experiențe noi care au reușit să „mă inunde”, să fie ca un fel de tsunami care doboară totul la pământ și curăță trecutul. Sunt 2 ani în care am reușit să reclădesc sufletul meu și la naiba, sunt al naibii de fericit pentru asta. În continuare, am reușit să nu privesc trecutul cu regrete, pentru că nu am de ce. Nu am întrebări ancore, care să mă țină pe loc, cum ar fi „de ce? puteam să fac lucrurile altfel?”. Nu au loc în sufletul meu aceste întrebări, pentru că sunt înlocuite cu întrebări „ce voi descoperi acum? ce voi învăța acum? ce loc nou voi vedea?”.

Nu, nu consider că am luat țeapă, din contră, am pus cărămidă peste cărămidă, pentru a fortifica fundația. Sunt atât de entuziasmat de ce voi realiza în viitor, de câte obiective îmi voi îndeplinii și cu fiecare punct atins, devin mai bătrân, mai înțelept. Sunt recunoscător. Chiar sunt. Simt o stare, scriind acest articol, de mulțumire de sine. Aș vrea să scriu atât de multe, dar tot ce pot scrie, este că, cuvintele sunt de prisos.

Așadar, ridic paharul de bere, întind mâna cât mai sus și cu zâmbetul pe față larg, urlu din toți plămânii mei:

La mulți ani libertate! La cât mai multe descoperiri și la cât mai multe împliniri! 乾杯

Lasă un răspuns