200 000 km and counting

Stăteam acu ceva timp la o discuție cu o persoană tare dragă mie, unde povesteam cum e cel mai bine să move on. Având experiențe aproape similare și povestind despre ele, am ajuns la o concluzie tare dragă mie. Ceea ce fac e bine și rezultate, cred că ușor ușor încep să apară. După 2 ani de pandemie, unde majoritatea dintre noi, au fost obligați să facă schimbări majore în stilul de viață, lucrând de acasă, această schimbare forțată a fost mai mult ca o binecuvântare pentru mine. Totul a început în 2020, mai exact după data de 29 mai.

2020

Atunci, efectiv aproape inconștient, creierul meu și trupul meu au luat decizia majoră de a schimba lucrurile. A început cu o ședere de aproape 1 lună la Băile Herculane. În plină pandemie și restricții, eu eram singurul aproape, client ce stătea la o pensiune și lucra de acolo. Terminam munca, ieșeam afară la piscină și începeam să înot.

Băile Herculane, iunie 2020

Întors acasă, nu am stat mai mult de 15 ore și apoi, într-un moment de spontaneitate, am plecat spre Kavala, Grecia. Prima oară în viața mea când puneam piciorul pe pământ grecesc. În acel loc cred că am mâncat pentru prima oară în viața mea o caracatiță extraordinară. Delicioasă și apetisantă, făcută așa cum trebuie.

Kavala, Grecia, iulie 2020

Acum încep să-mi dau seama, de fapt că acest articol, deși pornisem de la o idee, ajunge să fie ca un punct de reper, de aducere aminte, a destinațiilor pe unde am fost, începând cu anul 2020. După Grecia, următoarea mea destinație au fost 2 luni în Valencia, Spania.

Valencia, Spania, iulie 2020

Acolo, am putut să stau la sora mea și să fiu alături de nepoți. Dar asta nu-mi satisfăcea deja dorința de a vedea locuri noi, de a cunoaște oameni noi. Asta m-a condus în august în anul 2020, să plec și să stau pentru prima dată în viața mea în Viena, Austria.

Viena, Austria, august 2020

Biletul de avion a fost Valencia – Viena, dus-întors, căci din Viena m-am întors înapoi în Valencia. Am lucrat de acolo și eram cum am zis în familie. Ceea ce a urmat pare a fi mai degrabă o poveste de dragoste, de fapt de a te îndrăgosti de un oraș. Pentru că anul 2020 cu siguranță, pare a fi anul în care am stat mai mult timp acolo. În septembrie 2020, m-am întors înapoi în România, numai pentru a mă întoarce iar în Valencia, dar de data asta, oficial în vacanță. Am plecat cu niște prieteni și am găsit o cazare excelentă în centrul vechi al orașului. Lume nouă, prieteni alături de mine, a fost o perioadă chiar faină.

Întors înapoi în România și stând la o bere cu prietenii cu care am fost, a venit o întrebare gen cum ar fi să stăm în Valencia, să ne luăm un apartament? Apăi la cât sunt eu de spontan, deja căutam biletele de avion. Asta la puțin timp după ce fusesem în Valencia, în vacanță.

Valencia, Spania, octombrie 2020

Am găsit un apartament super fain, unde era pe plajă și în spatele lui era o enclavă pentru bărci. Acolo am stat până în februarie. Aici a fost casa mea aproape 6 luni. Drumuri dus-întors, printre care, unul dintre ele cu mașina din Craiova, România până în Valencia și vă zic de pe acum, eu nu am permis de conducere. Cred că în 2 zile, cât a durat călătoria, am dormit undeva la 6 ore și am râs de nu am mai putut.

În 2020 să fi făcut aproximativ vreo 100 000 de km, atât cu avionul cât și cu mașina, pe unde am călătorit. numai jumate din aceștia au fost făcuți pe drumuri către și spre Valencia. Per total, anul 2020, bine jumătate de an de fapt, a fost incredibil. Am avut ocazia să descopăr Viena, Austria și Kavala, Grecia, atât orașe noi cât și țări noi pe care eu nu le-am vizitat niciodată.

2021

Anul 2021 a început la fel de puternic, precum a început și a doua jumătate a anului 2020. Fix după Revelion, mi-am luat bilete de avion Valencia – București, doar dus. Destinația? Poiana Brașov, România. Cum am ajuns acolo, unde, să ne aducem aminte, după ora 11 seara în România, nu aveai voie să ieși, că deh, restricții. Simplu, de la aeroport, am mers pe DN1, până la o benzinărie de pe sensul de mers spre Ploiești și am făcut autostopul. A oprit un tir de la Fan Curier și m-a dus până la intrare în Brașov, de unde am luat un Uber până la hotelul unde trebuia să stau, și asta pe ascuns, de teamă să nu-mi iau amendă.

Poiana Brașov, România, ianuarie 2021

Întors după mult timp, acasă în Craiova, primul lucru pe care l-am făcut, a fost să închiriez un apartament. De fapt, scopul închirierii apartamentului, nu a fost să stau per se în el, ci mai degrabă ca un depozit, ori un loc unde știu că atunci când mă întorc de undeva am unde să mă întorc și să stau nestingherit.

Apoi a urmat un drum spre, ați ghicit, Valencia, de data asta făcut cu autocarul. De ce cu autocarul? Pentru că iubesc autocarul și toți oamenii curați, care se spală și au grijă de igiena personală, pentru că doar acești oameni merg cu autocarul spre Spania, nu-i așa? Eram sarcastic, era singura modalitate de a merge spre Spania, după ce s-a închis aeroportul din Valencia. Am crezut că mor, că-mi vomit toată fierea din mine. A fost ultima oară când am mers cu autocarul. De ce a trebuit să mă duc în Valencia? Simplu, a trebuit să-mi iau toate lucrurile din apartamentul închiriat de acolo. De data asta, am fost 2 oameni cu autocarul și ne-am întors tot 2 oameni înapoi cu mașina, recuperată de altfel de acolo. Un drum făcut în 32 de ore, de un singur om, cu o pauză de maxim 3 ore de somn undeva într-o parcare obscură din Italia.

Următoarea ieșire, a fost în Brașov, unde am petrecut Paștele și am putut să mă duc la Adventure Park și la cetatea Râșnov.

Cetatea Râșnov, România, mai 2021

Apoi pentru prima oară în viața mea, am mers cu feribotul la Tulcea cred. asta se întâmpla în iulie 2021.

Tulcea, România, iulie 2021

În august evident, că am repetat Viena, Austria, deja este un fel de tradiție ca în august să fiu acolo. Numai că din Viena am plecat direct spre Santorini, Grecia, pentru o săptămână absolut uimitoare.

Santorini, Grecia, august 2021

Imediat după experiența din Santorini, unde am putut să văd atât apusul de soare, cât și răsăritul, în octombrie am plecat în Sardinia, Italia. O altă insulă. Încep să cred cu tărie, că 2021 a fost anul insulelor asta pentru că Insula Iubirii era anulată datorită pandemiei 🙂 .

Sardinia, Italia, octombrie 2021

Sardinia a fost o locație neașteptată pentru mine, neplănuită, dar care s-a întâmplat. Iar apa mării la început de octombrie, este surprinzător de caldă. Ah, am uitat să specific, în Santorini am învățat să înot. Am făcut 100 m dus-întors până la o stâncă în largul mării și înapoi. Proud of me moment here.

Deși inițial, planul era ca anul 2021 să-l închei cu o plecare de ziua mea în Tenerife (altă insulă), Spania, soarta nu a vrut ca eu să ajung acolo pentru că a erupt vulcanul ăla și aeroportul a fost închis. Chiar am fost ofticat pentru lucru ăsta, dar mi-am promis că undeva în 2022 voi face o vizită și aici.

2021 a fost o continuare perfectă a sfârșitului lui 2020. Atât de multe experiențe noi, oameni, într-un final mi-am învins teama de înot și am înotat ceea ce m-a făcut să mă simt ca un pește în apă. Acum, oriunde m-aș duce, dacă există vreo mare, ocean mă voi arunca în el și voi înota. În 2021 am descoperit 2 locații noi și anume Sardinia și Santorini.

2022

Iată-ne ajunși la anul curent scrierii acestui articol, 2022. Ca și anul anterior, și acesta a început tare. În ianuarie am dat o fugă în Viena, Austria unde am vizitat mult mai mult decât am făcut-o anterior. Ca o mică paranteză, nu sunt genul de om, care să se ducă undeva să meargă la muzee, să viziteze chestii turistice. Eu sunt mai mult pe principiu, ah, un Irish Pub, muzică bună? Fain, aici stau.

Viena, Austria, ianuarie 2022

Am o experiență și o poveste super faină, ce implică un Irish Pub din Viena și patronul acestuia. Pe scurt, m-am împrietenit cu el și acesta m-a arestat acolo ca să continuăm party-ul început de mine, după ora 10 seara. Ca și în România, și acolo se închidea totul după ora 10. Ce mai noapte, ce mai ședere minunată a fost în Viena. Abia aștept să mă întorc acolo, pentru că Viena, a devenit al doilea oraș de care m-am îndrăgostit, după Valencia.

Imediat după Viena a urmat un weekend escape la Moeciu, unde am și acolo amintiri foarte faine.

Moeciu, România, ianuarie 2022

Iar imediat după Moeciu, am plecat în Copenhaga, Danemarca. Vă spun de pe acum, viața în Copenhaga este foarte scumpă. Noroc cu happy hour-urile după muncă, că au făcut șederea să fie mai plăcută. Asta și cele două baruri de karaoke la care am fost. Pff, zâmbesc aducându-mi aminte cum a fost și cum am cântat.

Copenhaga, Danemarca, februarie 2022

Unul dintre cele mai mișto sărbători de Valentine’s Day pe care le-am putut avea vreodată. Je ne regrette rien, cum ar spune francezul din mine. Motivul pentru care am mers acolo, este unul simplu și foarte spontan. Tocmai ce citisem un articol că de la 1 februarie cred, Danemarca elimina toate restricțiile de pandemie. Și vă zic de pe acum, nu am fost singurul care a cumpărat bilete și cazare datorită acestui impuls. Lucru ăsta m-a făcut să mă gândesc la cât de mult am fost cu toții afectați de pandemie, direct sau indirect.

Abu Dhabi, Emiratele Unite ale Arabiei, mai 2022

Acum, la aproape 2 ani de când mi-am propus să călătoresc cât mai mult să văd lumea, am ajuns în Abu Dhabi, UAE. 1 mai-ul muncitoresc pentru mine, l-am petrecut aici. Vă zic de pe acum, deșertul e deșert, căldura e căldură. Dacă am să mai aud pe unu în țară că se plânge la 35 de grade că e foarte cald afară, ca e caniculă, îl trimit aici. Nu știți ce înseamnă căldură insuportabilă, până nu ajungeți aici!

Aproape jumătate de an scurs din 2022 și deja am două locații și două țări noi adăugate pe lista mea. Am fost pentru prima oară în Copenhaga, Danemarca și în Abu Dhabi, UAE. Ce planuri am pentru următoarea jumătate? La final de mai, probabil, voi fi în Viena unde voi sărbători 2 ani de când această nouă călătorie a început, apoi cel mai probabil, Grecia, apoi cu siguranță continui tradiția cu Viena în august it’s a must! Încă nu am ceva concret, dar cel mai probabil voi vrea să văd Ibiza și/sau Tenerife iar de ziua mea, cu siguranță voi vrea să fiu în Maldive.

2022 pentru mine a reprezentat noutăți, și multe. Prima mea ștampilă pe pașaport, prima oară când am călătorit în afara Europei, prima oară când am fost în nordul Europei. Eu cu o prietenă foarte bună, avem o zicală când ciocnim paharele pentru primele dăți.

Cu asta în minte și dacă ar fi să fac un total de kilometri parcurși în acești 2 ani, aș ajunge cu siguranță la 200 000 km făcuți. Toți acești kilometri făcuți în plină pandemie, cu restricții multe. Eu mi-am setat obiectivele și știu cu siguranță ce vreau să fac. Și am să continui să fac asta. Recent am avut o discuție cu o persoană care mă întreba ce ar trebui să facă după o despărțire. Am contemplat un pic, și știind că, ce îmi merge mie, poate că nu merge la altcineva, am răspuns foarte general fă ce-ți place ție! Evident că nu a fost de ajuns, pentru că multe persoane nu se cunosc pe sine însuși, ca să-și poată seta un obiectiv, un țel, o destinație.

Ce am răspuns, m-a surprins și pe mine. Începe cu stomacul! Vezi ce-ți place. Du-te și descoperă noi sortimente de mâncare. Chiar și aici în Craiova, poți să faci. Nu zic neapărat să călătorești, ci dacă descoperi ce gust îți place, e un prim pas spre cunoașterea de sine.

Astfel, iată-mă, ridic paharul și mă înclin pentru primele dăți!


Publicat

în

de către

Comentarii

2 răspunsuri la „200 000 km and counting”

  1. […] zile am reușit să fac, ceea ce nu reușisem să fac în 9 ani. Mi-am îndeplinit unul dintre cele mai mari dorințe ale mele și anume să călătoresc. În 2 ani am trăit și am întâlnit atât de mulți oameni minunați, […]

  2. […] am realizat atât de mult din ce mi-am propus. Știu că am mai scris un articol, tot ca un fel de retrospectivă asupra perioadei 2020 – Mai 2022 și spuneam că anul a început în forță și așa a fost. Am avut parte de o vară literalmente […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *