Ultimul articol unde am povestit pe unde am mai călătorit a fost acesta din 22 noiembrie 2022. Decembrie anul trecut a fost unul total neașteptat. S-a încheiat exact așa cum mi-am dorit, neplănuit, spontan și cu mulți kilometri călătoriți. Pentru prima dată în viața mea, am pus piciorul pe continentul african, mai exact în Egipt, în Hurghada. Acolo mi-am petrecut Revelionul, pentru că am vrut să trec în anul 2023, făcând pluta în mare. Niciodată nu am avut o astfel de trecere între ani. Poate că în subconștient mi-am dorit să am un an liniștit, relaxant, cu dorințe îndeplinite, ahem adică, obiective îndeplinite.
M-am dus singur și am fost singur de Revelion, din păcate, cam toți prietenii mei aveau planuri făcute de Revelion, dar nu a fost nici o problemă pentru că am avut ocazia să întâlnesc atât de multe persoane interesante acolo. Hotelul la care am stat – King Tut Aqua Park Beach Resort – a organizat o petrecere de Revelion cu toți oaspeții și am fost mulți. Atât de mulți încât s-a transformat într-o petrecere imensă cu muzică bună și dans. La 11:58 alergam spre plajă, dezbrăcându-mă te toate hainele de pe mine ca să mă arunc în apă. Mă jur, una dintre cele mai memorabile experiențe ever din viața mea. Oameni pe care i-am întâlnit și cu care țin legătura și acum. Fun fact, pe 30 decembrie, am devenit adhoc DJ la un beach bar pe plajă, la Carlos Beach Bar unde am ținut o petrecere până la rasărit și unde am cumpărat bilete de avion spre Praga, Cehia. Da, ca să mă întâlnesc cu oamenii de care spuneam.
Înainte de Egipt și după petrecerea de ziua mea, am avut oportunitatea de a pleca spre Amsterdam cu mașina. Total spontan care a plecat de la o întrebare vii cu mine? Evident, ce răspuns era să dau, decât Da!. Dar înainte de a ajunge în Amsterdam, am făcut eu o oprire în Cologne (Koln), Germania. Tot atunci, a fost prima oară când am mers cu trenul între 2 țări europene, Cologne, Germania – Amsterdam, Olanda. Trenul a fost foarte rapid, civilizat, curat, altceva față de trenurile noastre din România. Ajunul de Crăciun petrecut noaptea în mijlocul orașului a fost unul de neuitat. Iar Amsterdam, dacă nu aș fi fost eu oricum fericit, probabil că izul din aer m-ar fi făcut instant. Oameni fericiți peste tot, cu o poftă de cartofi prăjiți parcă interminabilă.
Cam așa a fost ultima lună din 2022, prima oară când am mers printr-o agenție de turism, mulțumesc pe această cale Paralela 45 – Craiova, a fost o experiență minunată, pentru că am avut ocazia să zbor cu charterul direct din Craiova spre Hurghada, iar la întoarcere a fost Hurghada – Timișoara – Craiova cu charterul și prima oară când am rămas în avion și s-a schimbat, atât căpitanul dar și întreg echipajul de însoțitori de bord.
Un nou an – 2023
Deși ne aflăm cu mult după jumătatea acestui an, începutul a fost la fel. Chiar dacă mi-am propus 300 000 km zburați în 3 ani, în decembrie 2022 aveam deja atins acest obiectiv. Ianuarie am fost în Viena, Austria, în februarie ar fi trebuit să plec în Germania, dar datorită muncii nu am mai putut pleca. În martie ar fi trebuit să ajung în Tel-Aviv, Israel însă pentru prima dată am avut un sentiment că nu ar trebui să plec și foarte bine că nu m-am dus, că pe lângă hotelul unde aș fi stat, a avut loc un atac armat, iar eu probabil aș fi fost printre victime mai mult ca sigur, asta s-a întâmplat la 2 zile după ce aș fi aterizat în Tel-Aviv.
În aprilie de Paște, am aterizat în Praga, Cehia pentru prima dată în viața mea ca să mă întâlnesc cu oamenii pe care i-am cunoscut în Hurghada, Egipt. După ce am avut probleme cu laptop-ul, am ieșit cu ei în oraș, am mâncat la Bredovský Dvůr un restaurant pe care îl recomand cu căldură!
La sfârșitul lui mai, începutul lui iunie am fost iar în Viena, Austria – guilty as charged – nu mă pot sătura efectiv de acest oraș. Am fost la un teambuilding la o altă companie, unde am fost la karaoke, biliard, darts. Ok, știu că nu am voce, dar nu mă pot abține, este plăcerea mea nevinovată, nu am ce-i face. Ador să cânt, ador să mă distrez, ador să călătoresc și să întâlnesc oameni noi. Cred că, cu mâna pe inimă, ador viața mea. Acești ultimi 3 ani au fost plini, nu am avut deloc timp să mă plictisesc, cât despre regrete, nu am nici unul.
În Viena a fost petrecerea de aniversare a 3 ani de libertate. Aici am avut petrecerea de a sărbătorii finalizarea unui mare obiectiv și definirea altuia. Dacă în ultimii 3 ani am vrut să călătoresc pentru sufletul și inima mea, de acum mi-am propus ca obiectiv să merg la sală, ca la sfârșitul anului acestuia, de ziua mea să arăt, ca aspect fizic, super. Mi-am propus ca urmtorii 3 ani să mă focusez pe aspectul fizic. Să revin la ceea ce eram înainte de 2012. Gândindu-mă acum, obiectivul ăsta pare mult mai greu de atins, decât acela de a călătorii 300 000 km. Bine, asta nu înseamnă că nu mai plec nicăieri, pff, doesn’t exit – nu are cum, a călătorii este viața mea. Adică, e ca și cum aș fi pus să renunț la brațe și la picioare, nu se poate.
La sală, e greu, tortură. Pe lângă asta mai dau și bani ca să fiu torturat. Asta e nebunie, exact ca în 300, filmul cu Gerard Butler – this is madness! – dar se merită. Pentru că încep să observ schimbări. De 3 ori pe săptămână, dimineața la ora 07:00 sunt acolo. Doar gândul că sunt pe calea spre a-mi îndeplinii obiectivul, îmi dă tărie să continui și să merg mai departe.
Iar acum în iulie, când luna încă nici nu s-a terminat, am dat o fugă în Zakynthos, Grecia. O insulă de care efectiv m-am îndrăgostit. Este un loc special în inima mea. Faptul că am aterizat pe aeroportul din Zakynthos, este în sine un miracol. Aveam tren la 7:26 dimineața, dar pentru că am ieșit cu o noapte înainte de a pleca și pentru că am ajuns la 5 dimineața acasă, am pierdut trenul. Avionul era la 2:40 după masa, iar eu trebuia să fiu la 1 după masa în Otopeni. Nu mai aveam nici un tren, nici un autobuz nimic spre Aeroport.
Noroc cu prietena mea cea mai bună, că m-a luat cu mașina și m-a dus până acolo, ca altfel nu mai ajungeam în acest loc absolut minunat.
A fost prima oară când am închiriat o barcă privată cu căpitan și am avut 5 ore de a mă plimba spre nordul insulei. Atât de multe de povestit, dar pentru altă dată, căci și aici, am atâtea amintiri făcute și momente incredibile.
Ce urmează?
Simplu, să-mi ating obiectivul și să continui să fac ce doresc și ce-mi place. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Sunt atât de mulțumit cu mine însumi, de mine însumi (știu, pare egoism) încât nu mai am răbdarea necesară să-mi aloc din timpul meu prețios, din nervii mei altei persoane care cel puțin nu are un gram de înțelegere. La naiba, am avut atât de multă dreptate când am zis că dacă știu să fac pe altcineva fericit, cum ar fi să încerc să mă fac pe mine fericit. Și este altceva, totul dispare în momentul în care nu mai alergi căutând o persoană care să-ți umple golul din sufletul tău. O alergare inutilă, în zadar, care te consumă. Această speranță că vei găsi pe cineva, este una dintre cele mai catastrofale sentimente ever.
Cât despre călătorii, urmează Creta – nu am fost niciodată și apoi Palermo, Italia unde la fel unde nu am fost niciodată. Cât despre finalul de an încă nu știu, dar aș vrea să repet experiența de anul trecut și să petrec trecerea în Noul An undeva în mare, făcând pluta, uitându-mă la cer, la stele în deplină liniște, relaxare și peace of mind.
Lasă un răspuns